Maşina de spălat vase

    Maşina de spălat vase nu e o noutate în România. Multe firme au aşa ceva în bucătăriile amenajate pentru angajaţi, şi chiar unele familii deţin un astfel de aparat în propriile case.
    Ceea ce e diferit însă aici (cel puţin în zona unde locuiesc eu acum) e poziţia oamenilor faţă de maşinile de spălat vase. Pe scurt, e ceva indispensabil. Îmi amintesc că în urmă cu 9 luni când îmi căutam chirie, agenţia care s-a ocupat de găsirea unei locuinţe a ignorat apartamentele fără o maşină de spălat vase. Prea puţin am dat atenţie acestui detaliu atunci, până când săptămâna aceasta am avut o discuţie cu unul din colegii de la muncă.

John:Tu ai maşină de spalat vase în apartament?
eu: Da, dar nu o folosesc deloc
John(exclamând cu uimire): Poftim?! Păi şi cum îţi speli vasele?
eu: ...cu mâna, la chiuvetă, evident...
John: uau...eu nu pot să fac aşa ceva. Şi noul apartament în care m-am mutat nu are maşină de spălat vase. Am deja un munte de vase nespălate de 5 zile, şi nu mai am nimic curat.
eu: ....
John: Dar am o idee. Noi avem la firmă maşină de spalat vase. Mâine am să-mi aduc vasele murdare de acasa într-o cutie şi le spăl aici la lucru.
eu (şocat): E o glumă, nu? Chiar vrei să faci asta?
John:  Sunt foarte serios. Detest să spăl vase cu mâna.
eu: Ce-ai să faci dacă vine vreun dezastru şi nu vei avea de ales decât să îţi speli vasele şi hainele cu mâna?
John: Am să fiu primul care moare din cauza asta.

Dacă aşa a fost crescut şi învăţat, am zis că într-adevar punctul lui de vedere pare oarecum îndreptăţit. Deşi foarte ridicol şi exagerat. Iar astăzi, pe un canal IRC intern, mi s-a dovedit că John nu e singurul care gândeşte asa. E ceva tipic multora dintre americani:

[12:02] < Mathnerd314> | so what are all of you guys doing?
[12:03] <     dumitru> | washing dishes
[12:14] < Mathnerd314> | seriously? get a dishwasher

 ( "şi ce faceţi voi acum?"
    "spăl vasele"
     "serios? cumpără-ţi o maşină de spălat vase" )

    Dus de val, zilele trecute mi-am cumpărat într-un final detergentul special pentru maşina de spălat vase...şi am început s-o folosesc după ce 9 luni a stat ne-atinsă. Verdictul? Îmi place!

Iarna în Silicon Valley

    Fără prea multă introducere, vă prezint o poză care descrie iarna aici, în Silicon Valley...

    Trebuie să recunosc că şi eu am zâmbit când am trecut astăzi pe lângă portocal, şi instinctiv m-am uitat pe telefon să văd data: da, e aproape mijlocul lunii decembrie!

Las Vegas, partea a doua

    Nici nu mi-am revenit bine după o lună plină de excursii şi drumuri în Europa, că în urmă cu câteva zile un coleg de servici a propus să facem o ieşire până în Las Vegas. Cu maşina, ceea ce înseamnă 8 ore de condus un drum. Fiind o fire aventuroasă, n-am stat foarte mult pe gânduri, aşa că vineri dimineaţa am pornit într-un "road trip" spre Las Vegas!
    Pentru a doua oară anul acesta am ajuns în oraşul din mijlocul pustiului, care uimeşte prin ridicol şi lux, sfidând plictisitorul deşert care-l înconjoară prin vegetaţie luxuriantă, fântâni şi lumini colorate.
    Am avut la dispoziţie o singură zi, pe care am început-o cu un drum la Hoover Dam (barajul Hoover). Mereu am fost fascinat de aceste capodopere ale ingineriei, iar vizita unui asemenea baraj înconjurat de stânci înalte a făcut şi mai palpitantă vizita...

    OK, baraje am mai văzut din exterior, însă niciodată nu am fost înăuntrul unuia. Parte a turului a fost coborârea la nivelul de jos, unde am putut vedea turbinele care produc electricitate pe baza apei aduse din lacul artifical creat la construcţia barajului.

    Un alt moment inedit a fost trecerea printr-un tunel îngust, care ducea la una din gurile de ventilaţie ale barajului, pe partea opusă lacului. Priveliştea oferită a fost mult mai puternică decât sentimentul de claustrofobie pe care unii l-au încercat...

    Spre după-masă am făcut o plimbare pe "The Strip", celebrul bulevard care găzduieşte unele din cele mai mari hoteluri şi cazinouri din lume. La propriu rămâi "gură-cască" văzând luxul, îmbinat de multe ori cu ridicol, ce împânzeşte strada...

Treasure Island

The Mirage

Caesars Palace

Paris

New York, New York

Excalibur

Luxor

     Ce se vede din exterior e doar o mică parte din ce este de fapt înăuntru, totul fiind la superlativ.

     Ceea ce mi-a plăcut însă mie cel mai mult a fost spectacolul fântânilor arteziene de la hotelul Bellagio. În urmă cu mulţi ani, când eram în România, am văzut un filmuleţ care mi-a rămas întipărit în minte, acela cu dansul apei la fântânile de la Bellagio. Am avut ieri privilegiul să urmăresc "pe viu" un show de 5 minute, însă au fost cele mai intense minute trăite ieri, care mi-au dat fiori de admiraţie şi uimire...

     Seara am încheiat-o, cum se putea altfel, cu un spectacol Cirque du Soleil. Ştiu că mă laud dacă spun ca Mystere  e al patrulea show de la ei pe care l-am văzut. Însă îmi plac prea mult ca să nu merg când am ocazia :)

     Toate pozele făcute, plus filmuleţul cu spectacolul de la Bellagio, pe galeria Picasa.

Festivalul usturoiului

    Nimic nu poate fi mai delicios pentru un iubitor al usturoiului decât participarea la un festival dedicat în întregime acestei plante!
    În fiecare vară are loc în Gilroy, un orăşel din apropiere, un festival care are ca tematică usturoiul: mâncare gătită proaspăt şi care sfârâie pe grătare, deserturi, ornamente, borcane cu murături, sosuri...toate împletindu-se într-o atmosferă care m-a dus cu gândul la festivalurile berii din Cluj sau "Zilele Bistriţei".
    Am ajuns acolo duminică dimineaţa, avertizat fiind că trebuie să ajungi cât mai devreme altfel parcarea şi aglomeraţia vor fi greu de suportat. Mult mai uşor de suportat însă a fost mirosul îmbietor de usturoi care se simţea de pe autostradă...semn că totul e pregătit pentru un festin de zile mari!

    Am început cu un cârnat polonez acompaniat de nişte cartofi pai...cu usturoi. Până şi acum, uitându-mă la poză, îmi amintesc cât de gustoasă a fost combinaţia...

    Un desert bine meritat a fost îngheţata de vanilie şi ciocolată, cu aromă de usturoi. Deşi sună extrem de ciudat, pot să zic că a fost chiar gustoasă.

    Iar finalul grandios, ca o mică gustare înainte de plecare...un porumb fiert...evident, presărat din abundenţă cu usturoi şi sare cu aromă de usturoi!

    Experienţa culinară a meritat drumul de 50 de minute până acolo şi biletul de intrare. Aştept cu nerăbdare următorul festival de anul viitor...
    Pentru restul de poze, clic aici.

Alcatraz

    Ce nume celebru! Nu mă gândeam niciodată că am să ajung în vreo închisoare, cu atât mai mult în celebra Alcatraz!
    Însă lucrul acesta s-a întâmplat săptămâna trecută, pe o vreme capricioasă de primăvară. Fiind una din principalele atracţii din San Francisco, a fost pe lista mea de vizitat de când m-am mutat în California.
    Insula Alcatraz are un istoric bogat, fiind plasată într-un punct strategic în apele ce scaldă peninsula San Francisco. De la un simplu far, la fortificaţie militară, închisoare şi loc de refugiu pentru amerindieni în timpurile moderne, Alcatraz a fost mereu un loc fascinant şi plin de surprize.
    În preţul biletului ($26) e inclus un tur audio, care e foarte detaliat şi relativ lung. Evident, turul începe de la locul unde erau primiţi deţinuţii ce urmau să ispăşească pedepsele...

...duşurile comune...

 

...şi celula!

    Turul continuă cu descrierea diferitelor rutine din cadrul închisorii, modul de organizare, şi prezintă anumite evenimente deosebite ce s-au petrecut pe insulă. Am găsit interesante anumite detalii, cum ar fi prizele pentru radio din fiecare celulă (puteau asculta două posturi diferite), o bibliotecă ce putea să le aducă la cerere cărţi, multitudinea de programe de reabilitare, totul culminând cu bucătăria unde se servea mâncare fără limită de porţii şi descrisă ca fiind foarte bună atât de către deţinuţi cât şi de gardieni.
    Însă pe lângă închisoarea în sine, insula mai oferă nişte spectacole inedite. Amplasarea ei deschide privelişti care îţi taie răsuflarea:

    De asemenea e şi locul preferat al multor păsări, cu precădere drăgălaşii de pescăruşi...

...ce au cuiburi peste tot pe insulă...

    Alţi ocupanţi ai insulei au fost, pe lângă deţinuţi şi păsările sălbatice, şi familiile angajaţilor închisorii. Grădinile şi terasele lor radiază şi acum de culoare şi frumuseţe...

    Insula are multe secrete şi multe din ele mi s-au dezvăluit la faţa locului. E mai mult decât o banală închisoare, e un loc în care fiecare colţişor are o poveste de spus, are ceva de oferit urechii sau ochiului atent. Iar dacă ai obosit plimbându-te printre celule, coridoare şi scări abrupte, te poţi relaxa pe una din băncile care te aşează în faţa unui San Francisco interzis celor ce îl priveau cu jind de după gratii...
    Pentru toate pozele, clic aici.

Laguna Beach

    Am fost trimis de către companie săptămâna trecută la un curs în Aliso Viejo. După cele aproape 8 ore de prezentări şi laboratoare zilnice, am reuşit să merg în două zile la plajă! La câteva minute cu maşina era Laguna Beach...

    Încă de la câteva sute de metri de plajă am simţit mirosul bine cunoscut al apei sărate, şi mi-am reamintit cu plăcere de excursiile făcute cu mulţi ani în urmă la Marea Neagră...
    Deşi temperaturile nu au fost foarte ridicate, nu am rezistat să nu intru până la genunchi în apă, să simt pentru prima oară Oceanul Pacific cum îmi scaldă picioarele. Plaja curată, priveliştea extraordinară, zgomotul valurilor, toate creează un sentiment de linişte interioară, făcându-te să-ţi doreşti să se oprească timpul în loc acolo...

    Am stat câteva ore, pentru că mi-am dorit nespus să prind apusul soarelui...şi aşteptarea a meritat pe deplin!!!

 

   În momente ca acestea, îmi doresc să mă pricep mai bine la fotografiat şi să am un aparat mai performant :)

   Restul de poze, pe galerie.

San Francisco

    În urmă cu câteva săptămâni a avut loc în San Francisco un festival al înfloririi cireşilor japonezi. Pe lângă minunata privelişte pe care natura ne-o oferă ca semn clar al venirii primăverii, organizatorii au încântat privirile, auzul şi papilele gustative ale vizitatorilor cu o serie de spectacole, parade şi corturi pentru gurmanzi, încât nu ştiai unde să te opreşti să zăboveşti mai mult.
    Semnul evident al venirii primăverii, pe lângă minunata vreme de afară, surprins mai jos...

    După o plimbare printre standuri şi degustări de mâncare, mai mult sau mai puţin autentic japoneză, a urmat explorarea oraşului. Totul în jur mi s-a părut că pot descrie într-un singur cuvânt: cochet. Cele peste 50 de dealuri care fac parte din oraş creează nişte străduţe abrupte foarte interesante, pe unde circulă un inedit mijloc de transport în comun...

....tramvaiul! Deşi folosit mai mult în scop turistic, plin de lume cocoţată pe margini întocmai ca în poza de mai sus, a fost o prezenţă obişnuită în perindarea prin oraş. Timpul fiind o problemă mereu, am punctat doar câteva obiective. Union Sq. a fost unul din ele, şi trebuie să recunosc că mi-a plăcut mult mai mult cel din San Francisco decât înghesuitul lui tiz din New York. Cea mai frumoasă privelişte, de pe uriaşa clădire Macy's:

    Iar dacă tot am ajuns acolo sus, nu puteam rata "The Cheesecake factory" , adică "fabrica de prăjituri cu brânză" (sună oribil în română):

    Ca să dăm jos caloriile, am făcut o plimbare pe "Embarcadero", un bulevard ce se întinde de-a lungul părţii estice a oraşului şi care leagă mai multe cheiuri.

 

    O surpriză plăcută a fost vederea unei foci care înota liberă printre pilonii din apă...

    Următorul punct a fost "Coit Tower", un turn care a fost iniţial folosit pentru transmisii telegrafice, şi care acum oferă o privelişte frumoasă a oraşului. Am urcat pe o potecă lăturalnică desprinsă din Embarcadero, şi parcă am păşit în altă lume: vegetaţie luxuriantă, o mulţime de flori, linişte...până la punctul când se auzea zgomot şi agitaţie de sus. La început nu se vedea nimic printre copaci, dar apoi au început să se contureze nişte pene verzi bine ascunse în frunziş, un cap roşu...era plin de papagali!

 

    Zburau de colo-colo şi se certau de zor, cu greu putându-i observa prin desiş. Cel surprins în poză se odihnea probabil, pregătindu-se pentru o nouă rundă de joacă.

    Iar sus, s-a deschis o privelişte minunată a peninsulei, cu insuliţele înconjurătoare (celebra Alcatraz e una din ele) şi faimosul pod Golden Gate (nu, nu e cel din poza de mai jos)

 

    Dar, dacă tot veni vorba de Golden Gate Bridge, am mers şi pe el! L-am traversat prima oară cu un autobuz, şi la întoarcere am mers pe jos circa o oră. Însă priveliştea care îţi taie răsuflarea a meritat mersul prin frig şi vântul neobosit.

    Mi-a plăcut la nebunie oraşul, îmi doresc să revin cât mai repede, mai ales că acum stau aproape de el. În cele două zile de vizită şi-a făcut loc pe lista mea de oraşe preferate, de aceea am să mai scriu de el de multe ori!
    Pentru restul pozelor, click aici.

Las Vegas

    Hei, dar parcă eu m-am mutat în California, nu în Nevada...Asta aşa e, însă primul post scris din California e de fapt despre mini-excursia făcută la începutul săptămânii cu colegii de la noul servici. De altfel, nu am apucat încă să fac nicio poză în zona unde locuiesc temporar, aştept să mă mut definitiv în următoarele săptămâni, să iau o maşină şi să pot explora împrejurimile.
    OK, revenind la Las Vegas...pentru mine a fost prima oară acolo. Pozele vor transmite sentimentele mele de uimire şi de "gură-cască", de aceea voi începe cu o imagine a îmbarcării noastre pe trei avioane private...

...şi după o oră de zbor...

Las Vegas!

Ne-am cazat rapid la hotelul Encore, cam aşa arăta camera...

Şi apoi am fugit la autobuzele care ne-au dus la hotelul Bellagio pentru dineul oficial. Faimosul hotel care deţine renumita fântână arteziană reflectă acelaşi lux şi în interior...

 

... coridoare care parcă nu se mai terminau...

Dar, am supravieţuit marşului prin labirintul de culoare, şi a meritat. Ne aştepta o sală de mese imensă (ca pentru 400 de persoane)...

Mâncarea a fost pregătită de ceva bucătar renumit (cică), şi pot să zic că totul a fost la fel de gustos după cum a şi arătat...

aperitivul trio de tomate

salata de homar

"pan seared scallop"

filet de wagyu (vită australiană)

desertul

    După ce-am mâncat bine, am mers la...

Nefiind un fan The Beatles, spectacolul mi s-a părut doar bunicel, spre deosebire de Wintuk. Tema e istoria formaţiei britanice, cu acrobaţii pe melodiile şi înregistrările lor din studio şi concerte. Amenajarea scenei a fost extraordinară, era o sală rotundă, iar performanţele se desfăşurau în centru, sus, la stânga, la dreapta...Pot să spun că a fost per total un spectacol care nu trebuie ratat dacă veţi ajunge vreodată în Las Vegas.

    Seara s-a terminat într-un club privat închiriat pentru noi, cu muzică până la 3 dimineaţa...

    Iar a doua zi, înapoi în Mountain View, California!

    Toate pozele selecţionate cu grijă, pe galerie.